Testimonials
May 14th, 2009, by GratziBeing part of our “Breaking Barriers” project, our dearest trainees from Georgia and Armenia wanted to share some thoughts for all our collegues from AIESEC Ploiesti.
So enjoy! 
Gandeste responsabil! Alte planete la fel de bune sunt greu de gasit
May 14th, 2009, by GratziCu mesajul “Act responsible. Good planets are hard to find” incercam sa le atragem atentia stundentilor si elevilor ploiesteni despre influenta pe care o avem asupra mediului inconjurator.
Proiectul “Green Life” aflat la prima editie, fiind si primul proiect al AIESEC Ploiesti pe tema dezvoltare durabila, exclusiv mediu, va avea doua parti, si anume conferinta de CSR, la care se asteapta prezenta a 25 de studenti din Universitatea Petrol - Gaze si 50 de liceeni ploiesteni si a doua parte, marsul “Live Green”, ce va avea loc pe 5 Iunie de Ziua Internationala a Mediului, unde se doreste participarea a cat mai multa lume, pentru a avea un impact cat mai mare asupra locuitorilor orasului Ploiesti.
Pentru mai multe detalii, puteti vizita si site-ul proiectului: http://greenlife.aiesecploiesti.org/
Lume, lume!! pregatiţi-vă!! vin noi membrii AIESEC!
October 1st, 2008, by GratziEste 1 octombrie.
Si pentru membrii AIESEC aceasta zi nu inseamna doar inceputul cursurilor, inseamna ceva mult mai important, ceva de care tine viitorul AIESEC Ploiesti!!!
HEY, AIESEC PLOIEŞTI!!!!!
Pregatiti-va de o perioada plina, dar frumoasa.
Luati-va energie de acum pentru ca trebuie sa o aratati celor care or sa intre in organizatie.
Fiti mandrii ca sunteti deja aici, ca ati realizat deja multe, si nu va sfiiti sa le aratati si celor care or sa isi doreasca sa fie colegi cu noi.
Fara prea multe alte cuvinte, va amintesc ca:
A INCEPUT RECRUTAREA, frate!!!
Rohell somewhere between heaven and hell
July 17th, 2008, by tudose_constantinHey lume sunt eu …. da stiu multi m-au dat disparut …. Imi pare rau dar cum lumea era ocupata cu examenele ….si eu cu plimbarile mele in interes de munca mi-a cam fost imposibil sa imi fac timp pentru a va mai povesti ce mai e pe aici…..
Ramasesem cu povestea in momentul in care eu am ajuns in Amsterdam asa ca voi relua de acolo…
Pentru prima mea vizita am fost sincer nu prea impresionat auzisem multe chesti despre Amsterdam si viata sa de noapte si daca va aduceti aminte eu am ajuns in Amsterdam cam atunci cand noaptea incepe, in jurul orei 10….. Ma aflam in Amstel Station si incercam sa ma orientez sa ajung in Heerenveen cum nimeni de la compania ce urma sa ma gazduiasca nu a fost disponibil (tin sa mentionez ca intregul personal se ridica la numarul de 20 de persoane asta daca numar si copii proprietarului care este si director, e de inteles) iar nici unul din membrii @ Groeningen nu a fost disponibil din diverse motive bine cunoscute in Romania si poate pentru ca in acel moment nu eram pe deplin considerat ca trainee, am avut doar de ales intre a ma descurca singur sau a nu ma descurca….
Alegerea a fost evidenta daca incep sa ma plang si sa injur in Romaneste nu o sa imi zica nimenii cum sa ajung la destinatia mea, asa ca m-am hotarat sa intreb si sa dau telefoane … vestea buna sau singura veste buna in acel moment a venit de la seful meu care mi-a spus ca nu conteaza la ce ora ajung in Heerenveen el o sa vina sa ma ia de acolo, era tot ce putea sa faca.
Primu meu sfert de ora si primele probleme. Acestia vb engleza, dar cineva sa ii invete sa pronunte numele oraselor si in engleza sau mai bine sa invatam noi sa pronuntam ca ei numele oraselor, la prima strigare am aflat ca numele orasului Herenveen se pronunta cam Hirenvin sau ceva de genu asta… nici nu vreau sa va spun ce nume au strazile pe aici pntru ca atunci chineza o sa fie usoara…. apoi in mod normal biletele se cumpara direct pe peron sau in gara de la aparate speciale care accepta numai carduri bancare… exista si posibilitatea sa il cumperii de la o casa de bilete daca va intrebati dar am aflat cam tarziu.
Intr-un final am aflat si amanuntul important ma aflam in gara care nu trebuia , se pare ca cineva omisese sa imi spuna si partea asta, posibil pentru ca nu poti sa stii totul nu-i asa ;)) ei oricum m-am orientat repede si am dat peste doi tipi ce au venit cu mine in autobuz , amandoi erau din Timisoara si dupa o scurta discutie am cazut de acord ca din moment ce ne indreptam in aceasi directie ar fi cazul sa facem drumul impreuna, asa ca hai in Central Station. Surprize Surprize…. incepe sa ma enerveze fraza asta nu ca nu ma enerveaza deja gandindu-ma la emisiunea celebra ce ruleaza in Romania si care nu e tocmai pe gustul meu … aflu cu stupoare ca ultimu tren pleca in directia dorita la 23.20 si ceasul meu indica ora 23.30. Bravo Cosmine!!! ai rezolvat-o pana la ora 5 nu mai e nici un tren “ce vei face acum” asta era tot ce imi venea in minte eram rupt de oboseala 40 de ore fara somn, si inca 4 ore si ceva pana trebuia sa ma intorc in gara sa iau trenul.
M-am intors la noii mei amici si pentru ca si ei se aflau in aceeasi situatie am hotarat sa vedem ce putem face: optiuni: 1. mergem la hotel si ne luam o camera pentru noapte, 2. mergem undeva intr-un local si petrecem 5 ore acolo, 3. ramanem in gara. Din pacate in timp au picat toate: camera la hotel sa inchiriezi duminica seara in centru Amsterdamului nu prea e indicat daca nu vrei sa dai 200 de euro doar pentru noaptea aia la un hotel de 4 sau 5 stele …hmm eu am in buzunar 70 de euro.
Gluma e gluma! Deci next! sa ramanem in gara? era o treaba dar dupa ora 00.00 nu mai ai voie sa ramai in gara sa astepti trenul pentru 5 ore, un domn simpatic de la securitate ne-a explicat ca in intervalul orar 23.00 si 06.00 nimeni nu are voie sa astepte pe peron trenul daca nu are bilet si ora de plecare si daca nu e in cel mult 30 de minute de la momentu in care ai sosit. Asa ca am plecat toti trei catre cea ce prin olanda se numeste Cofee Shop, iar pe la noi e cunoscut locul asta drept cafeneaua in care se poate servi legal droguri slabe, de genul marihuana.
Acum probabil ca va intrebati daca am incercat si eu asa ceva …
Normal ca da, din pacate nu fumez asa ca am gustat din faimoasele prajituri spatiale, nu prea am inteles de ce li se spune asa dar chelnerul a fost destul de amabil sa imi explice ca acum cativa anii cantitatile de drogurii ce erau folosite in preparatele de genul asta erau mai mari de aici si senzatia de zbor in spatiu, insa de ceva vreme pana si in Olanda vestita tara a liberului consum de drogurii astia au inceput sa impuna reguli din ce in ce mai stringente. Amici mei au avut insa parte de ceva mai interesant tinand cont de faptul ca ei fumau ;))…
Ca toate lucrurile interesante sau bune si asta avea sa tina putin. E ora unu si e ora la care de obicei cafenelele legale se inchid asa ca am parasit locatia si am inceput sa hoinarim pe strazi. Eram noi si cate un taxiu din cand in cand sau un biciclist ratacit… poate era de vina faptu ca e duminica noaptea si a doua zi lumea merge le munca poate ca nu ne aflam noi in zona aceea a Amsterdamului dar l-am gasit foarte asemanator cu Ploiestiul in miez de noapte… neavand nimic de facut si un pic incalzit de la faimoasele prajituri si de la mersul pe jos ne-am oprit in fata Royal Palace pe o banca si am stat acolo admirand constructiile …
Timpul trece greu cand astepti. Noroc cu umorul romanului care te scoate de multe ori din belea.
Trebuie sa recunosc ca prajiturile alea mi-au tinut de cald in conditiile in care afara a fost destul de frig si vantul isi cam facea de cap… Daca ma gandesc bine a fost interesant si am avut ce vedea pentru primele mele ore petrecute in Amsterdam, acum ca vine vb cred ca o sa repet isprava asta la intoarcere. autobuzul meu pleaca la 5 jumate dimineata din Amsterdam, asa ca o sa am ocazia sa mai petrec inca o noapte acolo…
Dimineata mi-am luat ramas bun de la cei doi noi amici si am luat trenul catre Herenveen spre norocul meu desi era aproape pustiu in tren la ora aceea am avut companie un tip care a fost la fel de extrem de sociabil si m-a ajutat ca si restul de oamenii cu care am intrat in contact, cu explicati despre cum functioneaza sistemul de transport feroviar si auto si alte chesti pe care aveam nevoie sa le stiu…
Sa nu uit sa va spun. Aici un vagon de clasa a doua de la un tren normal arata mai bine decat cel de la sageata albastra de pe la noi, cred ca am verificat si intrebat de 5 ori inainte sa ma sui in vagon daca ala e unu de clasa a doua. Nu aveam chef de probleme, oricum eu personal nu am sesizat nici o diferenta intre clasa 1-a si clasa 2-a.
Heerenveen pazea ca vin…
Sunt 48 de ore in care nu inchisesem un ochii, din pacate asta e partea proasta la mersul cu autocarul, iar eu nu pot sa dorm in autocar…
E ora 8 si 2 minute aproape ca adorm, dar printre pleoape vad ca apare si controlul olandez scot biletul si il dau, tipu nu schiteaza nici o miscare, nu ma mira asta. Doar biletul meu e in regula, ce nu e in regula e ca trenu stationa si era tocmai gara mea.. hai sa te vad acum Cosmine ia bagaju sari pe intervalul dintre bancii si rupe-o la fuga spre usii…
La naiba!!! trenul se pune in miscare si usile se inchid si eu ajung in alta parte…Leeuwarden asta e un oras nu prea mare, un fel de capitala a provinciei Friesland!
UF! acum ia-o de la capat. suna-ti sefu si zii ca intarzii. Ia bilet si inapoi in tren… Dupa inca 20 de minute am ajuns in final la destinatie.
Uff!! Heerenveen e un orasel de doar 30.000 de persoane si cu toate astea se intinde cam pe aceeasi suprafata ca Ploiestiul care are ceva in jur de 232.527 de suflete conform datelor de pe net, doar nu credeati ca i-am numarat acum :P.
Revenind la povestea mea. Am ramas impresionat sa il cunosc pe seful meu Robert Lems, un tip foarte de treaba tipic olandez, doar ca nu e blond, 29 de ani si deja e un adevarat as in domeniu, profesionist se vede de la o posta, mi-a aruncat bagajele si m-a dus direct la locul de munca. Sa incerc sa ii explic oare ca sunt treaz de 2 zile incheiate nu tine, asa ca mergem la sediul firmei, imi face cunostinta cu colegii mei cei noi printre care o colega din brazilia si una din rusia (Debora si Alina) si ele venite tot ca si mine pe o perioada limitata sa lucreze in compania lor, doi ingineri de proces amandoi de o seama cu mine proaspetii absolventii (Peter si Joost) alti doi inginerii tot de proces de data asta ceva mai in varsta 34 respectiv 50 (Mella si Peet) si Iann care e inginerul pe partea de retele electrice si e cel mai in varsta dintre toti nu va mirati, dar are 69 de ani dar credeti-ma e fenomenal omul, apoi mai este Klara secretara companiei, Rounny si Arjeen alte doua super persoane tinand cont ca ei se ocupa de partea de vanzare si de promovarea imaginii companiei. Oare sa fii uitat pe cineva? Desigur domnul Erwin Dirske manager general si proprietar. Ok!!! Cam asta e recensamantul pe aici asa ca ma aleg cu un scaun la birou si un manual al noului proiect si o singura indicatie locul in care se afla viitorul meu amic preferat si anume aparatul de facut cafea….si faptul ca trebuie sa citesc manualul in urmatoarele ore. hei nu am reusit sa ma droghez eu in Amsterdam cu marihuana dar se pare ca am reusit cu cafea. Tragand linie am stat treaz peste 61 de ore. Nu e rau, tin sa multumesc pe aceasta cale celor cateva conferinte AIESEC care m-au pregatit din timp pentru aceasta incercare, stiind ca se doarme foarte putin timp in acele momente chiar mi-a prins bine.
Si uite asa se incheie prima parte probabil ce mai interesanta din aventura olandeza … sper ca nu va fi nici ultima si nici cea mai interesanta aventura din viata mea.
to be continued
Un Roman la curtea regelui van Basten
June 7th, 2008, by tudose_constantinSalutari tuturor! numele meu este Tudose Constantin. Sincer, asta e prima data cand scriu ceva pe net ce va fi vazut de toata lumea, ce va fi accesat nu numai de membrii AIESEC. Inca nu am gasit un nume pentru acest articol, prefer sa il numesc asa, chiar daca nu este, inca denumirea de blog, imi este peste mana.
As incepe prin a spune ca aceasta calatorie a inceput acum 6 zile. Traseul urmat a fost lung si a meritat totusi: Ploiesti; Brasov; Fagaras, Sibiu, Deva, Timisoara, Arad si Nadlag; Szeged, Budapesta, Gyor, Viena, Linz, Salszburg, Munchen, Stuttgart, Frankfurt am Main; Koln, Dusseldorf, Essen, Venlo, Eindhoven, Rotterdam, Den Haag, si in final statia finala: Amstel station Amsterdam. Cam asa arata prima mea parte de drum pe care l-am parcurs cu autobuzul. A fost o nebunie sa vezii atatea orase pe care credeam ca le pot vedea doar pe harta. Nu am stat pe nicaieri mai mult de 30 de minute, dar mereu am trecut prin centrul orasului si pot sa zic ca ai chiar ce vedea in cele 4 tarii din UE.
Va recomand tuturor celor care veti pleca in eXchange, daca sunteti din AIESEC sau nu, daca plecati intr-o excursie sau vizita, mergeti cu autobuzul, ca nu stiti ce pierdeti. Unii or sa zica: bine, bine 39 de ore pe drum in autobuz fara sa faci dus, fara sa dormi ca lumea sau deloc ca in cazul meu, nu e prea placut, dar credeti-ma merita fiecare clipa, fiecare moment petrecut plin de transpiratie. De ce? Pai pot sa va zic ca a meritat pt mine, am putut sa vad toate orasele alea de care v-am vorbit; pentru ca am avut oameni interesanti in autobuz cu care sa intretin niste conversatii extraordinare si foarte mult timp ca sa imi dau seama ce se petrece cu mine, ce vreau de la mine si cum imi vad eu viitorul meu. Am plecat din Ploiesti ignorant si gandindu-ma ca totul e asa cum e, ca nu conteaza cum ma simt, ca daca am chef la Arad ma dau jos din autobuz si inventez eu o scuza pt care nu mai plec din tara in caz ca eram prea speriat sa fac asta, dar si cu gandul ca daca nu ma speria ce urma, am sa ma plictisesc si am sa regret ca plec intr-o tara straina la mai mult de 2500 km de locul in care ma nascusem. Pana la intrarea in Ungaria drumul a fost extraordinar de stupid cu soselele noastre cele mereu in constructie si pline de gropi, toata tara e un dezastru si peste tot vezi doar drumuri asfaltate inainte de marele circ numit alegeri locale a si deasemeni foarte multii copaci transformatii in afise electorale. Surpriza mare stiti chestia aia cu Romania care e in uniunea Europeana ei bine e valabila dar pe hartie asa ca nu m-am mirat cand la vama cu Ungaria am cotizat toti din autobuz cu 5 euro ca granicerii ungarii sa isi faca treaba mai repede si sa nu ne tina in loc foarte mult timp.E deja ora 21 si abia suntem la granita. Surprize surprize da unde e Andreea Marin? pai nu e ca suntem in Ungaria si zana noastra nu prea are ce cauta pe aici astia au basmele lor si zanele lor si astia chiar au sosele bune si orase curate si mult respect pt natura si uite ca daca vrei sa treci granita lor cu Austria nu e nici dracu sa te controleze, doar un echipaj de politie adorit mai isi face rondul la trecerea dintre cele doua tari,mai activi sunt tipi care lucreaza la bezinaria Austriaca de langa vama si care se okupa de noi de parca am fii turistii la un hotel de 4 stele si fara gluma isi fac treaba bine. Ora 23 cred nu imi aduc aminte ca nu aveam un ceas bun telefonu meu o luase parca razna bateria era aproape goala si dumnezeu stie de ce pt ca abia incarcasem telefonu in dimineata aia, dar in fata mea se intindea un lac imens de luminii era Budapesta si chiar Dunarea, o mai vazusem eu si inainte dar acum era asa de maiestoasa si parca era straina cu totul de Roamania. E deja ora 2 si jumate in noaptea de sambata spre duminica si soferul ne anunta ca am parasit Ungaria, Inca doua ore si chiar am o surpriza placuta trecem pe langa o rafinarie Austriaca stiti voi tipi aia de au cumpara Petromul doar ca aici asta pare sa fie e 5 ori mai mare ca cea de la Brazi, imi dau seama ca ma insel si ca Brazi e mai mare dar frate aici e curatenie luna si totul merge de parca astia ar fii vecini cu elvetienii*.
Pentru moment mi-se rupe firul cred ca adorm, oricum dupa alte doua ore suntem in Germania. Ca o paranteza daca Ungaria si Austria pot sa fie atat de frumoase in noapte ma intreb cum o sa ma simt cand la intoarcere o sa le vad pe zii. Germania tara pe care un amic e al meu o iubeste ata de mult si cu care ma batea la cap mereu ( hei cris nu ma impresionat de loc oamenii de pe aici) e exact asa cum zicea si el un ceas facut de elvetienii si intretinut e cei mai bunii din catii exista e lume. Curatenie ireprosabila, sosele impecabile, liniste chair si in cele mai marii orase intr-o zii de duinica in care daca ai fii in Bucuresti probabil ai crede ca e iadul pe pamant dar aici in mijlocul uneia din cele mai intens industrialiate si populate regiunii germane North Rhine-Wesphalia in weekend la ora 10 e la fel ca intr-un parc. Un lucru ciudat la prima vedere de cand am intrat in Austria a fost ca atia in zona asta au dealungu autostrazilor niste garduri imense fie vii fie din material lemnos sau plastic, ca orice gura casca am intrebat in dreapta si stanga si raspnsul simplu si logic a aparut indata, chestile astea protezaza mediu e poluarea sonica si ajuta la canalizarea emisiilor de gaze pe vertiala nu orizontala la nivelul solului. E atat de ciudat dar logic sa vezi ca niste oamenii au reusit prin munca si flosind cele mai smple soluti sa imbine natra cu civilizatia moderna dupa ce ai vazut cum unt fcute lucrurile in Romania cea cu curu in sus… Deza cred ca uniior sa ma acuze ca nu sunt deoc roman dupa cum vb pai poate ca da dupa mama sunt un sfert neamt si un sfert polonez si restu roman iar dupa tata sunt muntean zona brasovului poate de aia sun atat de indignat sa vad o tara frumoasa si bogata cum nu sunt multe in Europa si de care isi bate joc niste idiotii pe care tot noi ii aleem sa ne conduca. Da in fine suntem un popor latin e in sangele nostru sa fim lenesi si ignoranti cu ce se petrece in jurul nostru, sun constient acum mai mult ca nicodata ce inseamna sa gandesti i perspectiva si pentru viitor cu siguranta ca nu pot sa schimb lucrurile pt ca eu sa traiesc in tara mea asa cum traiesc ei aici dar sper ca o sa pot da o mana de ajutor pentru ca nepotii nepotilor mei sa duca o astfel de viata si daca vrei ca cei pe care o sa ii lasam in urma, cei care or sa mosteneasca tara asta sa isi faca si ei la randu lor datoria fata de tara trebuie sa le aratam ca ii respectam si ca ne-am gandit la ei altfel schimbarea nu o sa vina niciodata din interiorul Romaniei, cu norok poate de afara dar nimenii nu mai are chef sa duca razboaie de cucerire si expansiune ca in vechime, asa ca Dumnezeu cu mila si noi cu sila, om vedea ce o iesi. Dar bine, mam abatut de la subiect, revenind la frumoasa Germanie ii lipseste totsi ceva… fetele din noastre care dupa parerea mea sunt pe departe mult mai atragatoare decat cele de aici. In 10ore traversam Germania privelistea e extraordinara Muntii orase parca facte special pentru a fii privite cu ochiu liber si rauri ca Dunarea, Main si Rhin.
In final intram si in tara lalelelor desi eu nu vad lalele pe nicaierii sincer ci doar fan, cartofii, porumb si vacii multe, bine inteles multa apa nu degeaba o buna parte considerabila sin olanda se afla sub niveu oceanului. Ah o sa ma urat dar revin aceleasi detaii peste tot ordine si respect pt natura e tot ce vad in jur. Oa 21 si 42 de minute soferul ne anunta ca am ajuns in Amstel bus station. Mi-am luat bagajul si ma indrept agale catre statia de tren care era la cativa metri in cautarea unui tren catre Heerenveen destinatia mea penru acea seara, dar uite ca nu mereu planu de acasa e la fel cu cel in targ…
( to be continued)
Hello people!
May 30th, 2008, by LucianWelcome to the Official AIESEC Ploieşti Blog. Every member should visit and post in this blog, especially the EPs.